Nașterea României ca națiune
Ca în majoritatea țărilor europene, în anul 1848 s-a produs o revoluție în Moldova, Țara Românească și Transilvania. Țelurile revoluționarilor - independența completă pentru primele două și emanciparea națională pentru cel de-al treilea principat românesc - au rămas neîmplinite, dar au pus bazele evoluțiilor următoare. De asemenea, acțiunea educativă a revoluționarilor („deșteptătorii neamului”, cum li se spunea atunci) a ajutat populațiile celor trei principate să-și recunoască unitatea lor de limbă și să-și apere intereselor lor.
Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania
Delegații Adunărilor ad-hoc au profitat de susținerea lui Napoleon al III-lea și de fragilitatea puterii otomane și ambiguitatea din textul Convenției de la Paris din 1858, iar Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Țării Românești și al Moldovei, unificând ulterior și politic cele două principate. Domnia lui Cuza a fost, așa cum se convenise în 1858, una de șapte ani, lui nepermițându-i-se să rămână la putere în 1866 de către politicienii reuniți în așa-numita „Monstruoasa Coaliție”.
Nașterea României ca națiune
Ca în majoritatea țărilor europene, în anul 1848 s-a produs o revoluție în Moldova, Țara Românească și Transilvania. Țelurile revoluționarilor - independența completă pentru primele două și emanciparea națională pentru cel de-al treilea principat românesc - au rămas neîmplinite, dar au pus bazele evoluțiilor următoare. De asemenea, acțiunea educativă a revoluționarilor („deșteptătorii neamului”, cum li se spunea atunci) a ajutat populațiile celor trei principate să-și recunoască unitatea lor de limbă și să-și apere intereselor lor.
- Istoriografia revoluției române de la 1848-1849 din Transilvania
Delegații Adunărilor ad-hoc au profitat de susținerea lui Napoleon al III-lea și de fragilitatea puterii otomane și ambiguitatea din textul Convenției de la Paris din 1858, iar Alexandru Ioan Cuza a fost ales domn al Țării Românești și al Moldovei, unificând ulterior și politic cele două principate. Domnia lui Cuza a fost, așa cum se convenise în 1858, una de șapte ani, lui nepermițându-i-se să rămână la putere în 1866 de către politicienii reuniți în așa-numita „Monstruoasa Coaliție”.